De ce s-a speriat Victor Ianukovici?

De ce s-a speriat Victor Ianukovici? - ARENA.MD

Trăim vremuri în care ordinea şi liniştea din curtea proprie depind şi de ceea ce se întâmplă în ogrăzile megieşilor, mai mult, sau mai puţin apropiaţi. Acesta este motivul pentru care, acum, un tur de orizont, geopolitic, este absolut necesar.

Peste Ocean, preşedintele Barack Obama a prezentat, pe 14 decembrie a.c., proiectul bugetului Statelor Unite, pentru anul fiscal 2011. În cadrul acestuia, suma de 9,9 miliarde de dolari este prevăzută pentru sistemul de apărare antirachetă.

În aceeaşi zi, Moscova a dat replica, prin intermediul agenţiei RIA Novosti, care a fost autorizată să difuzeze declaraţia comandantului unei regiuni militare, Arkadi Bakin. El a precizat că primul sistem de rachete tactice sol-sol, de tipul Iskander, a intrat deja în funcţiune, în Districtul Occidental al Forţelor Armate Ruse.

Iskander este destinat pentru lovituri tactice asupra ţintelor terestre, pe o rază de 500 de kilometri. Agenţia menţionată reaminteşte că Rusia a ameninţat anterior că va amplasa asemenea sisteme în regiunea Kaliningrad, dacă NATO dislocă în Polonia structuri de apărare antirachetă.

Deloc întâmplător, tot pe 14.12.2010, Ministerul Apărării din Letonia a anunţat că, în luna noiembrie a.c., cele trei state baltice, împreună cu Finlanda şi Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa/SHAPE, au semnat un acord de cooperare privind schimbul de informaţii util supravegherii spaţiului lor aerian.

Înţelegerea este parte a unui amplu program al NATO vizând datele necesare asigurării securităţii aeriene a statelor membre. Finlanda nu este membră a Alianţei Nord-Atlantice, dar este aliniată la standardele militare ale acesteia.

După 24 de ore, la Moscova se anunţa decizia de a achiziţiona nave de război franceze, de tip Mistral, destinate operaţiunilor militare ofensive. Urmează să se ajungă la un compromis vizând preţul lor de cumpărare.

Uniunea Europeană replica inteligent, prin decizia lui Catherine Ashton de a numi pe fostul ministru slovac de externe, Miroslav Lajcak, drept responsabil pentru problemele vizând Rusia, dimensiunea estică a politicii U.E., de bună vecinătate cu statele răsăritene şi Balcanii de Vest.

În acest context, al ping-pong-ului subtil, dintre cele două mari comunităţi europene, a prins glas şi preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici, sub pretextul reconsiderării atenţiei date de ţara sa regiunii secesioniste Transnistria.

La Chişinău a fost o surpriză declaraţia liderului statului ucrainean, care, după ce a recunoscut existenţa unor probleme în relaţiile bilaterale cu România şi Republica Moldova, a dat şi primul semn de nervozitate. Unul cu efect doar la copiii din grădiniţele active în Kiev: ”Aceste ţări trebuie să simtă: epoca Ucrainei slabe a apus”.

Probabil că între telefonul primit anterior de la Kremlin şi vodca de dimineaţă, domnul Ianukovici a uitat că România este un stat membru al NATO, cea mai puternică alianţă politico-militară, care a anunţat la reuniunea sa de la Lisabona că asigură atât securitatea celui de-al doilea stat românesc, cât şi pe a aceea a Georgiei.

Aşa că mesajul de la Kiev trebuie redirecţionat spre Bruxelles, dacă emitentul doreşte să fie băgat în seamă.

Numai că adevăratul autor al acestui balon de încercare este în capitala Rusiei. Unde, folosindu-se de cuvintele bine alese de Ianukovici, o gazetă care este utilizată pentru a sonda, de regulă, reacţia Occidentului, precum „Nezavisimaia Gazeta” a solicitat opinia lui Serghei Tolstov, care conduce Institutul de analiză politică şi studii internaţionale din Ucraina.

Şi ce nu putea afirma preşedintele Ianukovici a declarat, sub forma unor ipoteze, aparent ştiinţifice, directorul Tolstov. România ar dori o Transnistrie independentă. Pasul următor fiind unirea celor două state româneşti.

Altfel spus, Ucraina se teme de apariţia unei noi enclave, de tipul regiunii Kaliningrad. Mai mică, dar extrem de utilă Federaţiei Ruse, atât pentru relaţia cu NATO – alianţă extinsă acum, de facto, până la Nistru -, cât şi pentru raporturile viitoare cu imprevizibilul stat ucrainean.

Cum în toată această dinamică America are ultimul cuvânt, taman acum a apărut, via Londra, un document difuzat de WikiLeaks, cu informaţia, deloc banală, că Vladimir Voronin a apelat, în 2007, la Comisia Europeană pentru rezolvarea conflictului transnistrean. O bătaie pe umăr, a Unchiului Sam, pentru cei obişnuiţi să ia lumină doar de la Moscova.

Ochii multor diplomaţi străini privesc acum spre România. Unde şeful statului are cea mai mică cotă de popularitate internă, dar un fler aparte în politica externă. Unul care ia în calcul şi politica dură a congresmenilor republicani faţă de Răsăritul Europei.

Astfel, premierea preşedintelui interimar Mihai Ghimpu de către un post de televiziune cu mare audienţă, din România, pentru schimbarea politică produsă în Republica Moldova, nu este un gest de complezenţă. Ci confirmarea, elegantă, că, pentru Bucureşti, Mihai Ghimpu contează şi în viitoarea ecuaţie politică de la Chişinău.

Este bine că Vlad Filat a poposit la Bruxelles, iar Marian Lupu a optat pentru o consiliere străină peste hotare, indicând, inteligent, Germania ca popas oficial.

După cum este salutar şi efortul de mediator real al lui Mihai Ghimpu, rămas la Chişinău ca liant al celor două extreme ale Alianţei pentru Integrarea Europeană – PLDM şi PDM.

Din tot jocul politic derulat acum, în cel de-al doilea stat românesc, la Washington D.C. s-a reţinut aspectul că preşedintele interimar este un politician neşantajabil, care crede în ce spune şi este capabil de maximum de concesii, pentru a menţine direcţia spre Vest a celor patru milioane de cetăţeni ai landului dintre Prut şi Nistru.

Paradoxul momentului actual este că Vladimir Voronin a înţeles mai repede acest semnal, decât Vlad Filat şi Marian Lupu.

De facto, Republica Moldova este deja o entitate a comunităţii occidentale. Un lucru acceptat la Moscova. Care probabil mai are o singură nedumerire: când vor tranşa americanii problema Transnistriei?

Un răspuns cunoscut deja de preşedintele României. Dovadă fiind declaraţia nervoasă a omologului ucrainean.
Semn că istoria se grăbeşte în Estul Europei.
Ion Petrescu

Arena

Tatăl “perestroicii” a sosit la Bucureşti

HotNews.md / Actual / Tatăl “perestroicii” a sosit la Bucureşti

Mihail Gorbaciov, ultimul preşedinte al fostei Uniuni Sovietice, a sosit, miercuri, în România, pentru prima oară după mai bine de 20 de ani de la căderea comunismului.

Mihail Gorbaciov a venit în România ca invitat de onoare, cu ocazia lansării cotidianului “Puterea”, viitor cotidian naţional patronat de un trust de presă al cărui nume rămâne încă necunoscut.

Gorbaciov este coacţionar la ziarul rus “Novaia Gazeta”, adesea critic la adresa premierului Vladimir Putin, împreună cu oligarhul Aleksandr Lebedev. Acesta din urmă a achiziţionat, de curând, două renumite cotidiene britanice, Evening Standard şi The Independent.

Gorbaciov are programat astăzi un prânz cu 22 de invitaţi, printre care şi foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

Lansarea publicaţiei “Puterea”, al cărei invitat special este Gorbaciov, va avea loc la ora 18.45, la Clubul Diplomatic din Bucureşti.

În cazul aderării Republicii Moldova la România, Transnistria va reveni Ucrainei

Politik

O agenţie de presă rusă scrie că dacă Republica Moldova va decide unificarea cu România, atunci Transnistria poate adera la Ucraina.
„Autorităţile Republicii Moldoveneşti Transnistrene întotdeauna au flirtat atât cu Rusia, cât şi cu Ucraina, deoarece au realizat că, în cazul apariţiei unor disensiuni cu conducerea de la Chişinău, vor fi nevoite să se adreseze Ucrainei , în special după ce Rusia a subliniat, în mod repetat, că în problema conflictului transnistrean, aceasta va adopta o poziţie de neutralitate permanentă”, a declarat analistul politic, directorul Institutului de studii politice „Gorşenin” de la Kiev, Kosti Bondarenko, într-un interviu acordat agenţiei Regnum.
Potrivit expertului ucrainean, scenariul aderării Transnistriei la Ucraina este un subiect abordat de mulţi analişti din Rusia şi Moldova, în situaţia când „tot mai mulţi politicieni de la Chişinău vorbesc despre necesitatea unirii Republicii Moldova cu România”. Soluţia optimă în problema transnistreană ar fi, este convins Kosti Bondarenko, „împărţirea fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti între România şi Ucraina”.

Petru BOGATU: Scutul ca un corn al abundenţei

Petru BOGATU: Scutul ca un corn al abundenţei - Politic - Jurnal.md

Acum câţiva ani, în tandem cu colegul Constantin Tănase, la un dineu oferit de ambasadorul unei mari puteri occidentale, îi reproşam amfitrionului că UE şi SUA, prin pasivitatea lor, ne lasă pradă ruşilor. Diplomatul ne-a tăiat-o scurt: "Am investit în voi mai mult decât vă imaginaţi ca să vă cedăm Moscovei!". De replica lui mi-am amintit când am aflat, miercuri, că Republica Moldova va primi aproape 2, 6 miliarde de dolari din partea donatorilor externi.

OCCIDENTUL PLĂTEŞTE OFENSIVA

E o sumă de-a dreptul fabuloasă. Dacă nu vă vine a crede, pentru comparaţie, să luăm o altă cifră. Israelul primeşte 2,4 miliarde de dolari pe an ca asistenţă financiară pentru securitate din partea SUA. Adică de trei ori mai mult decât Republica Moldova. De un detaliu însă trebuie să ţineţi seama. Israelul este privilegiatul numărul unu al Washingtonului în materie de asistenţă economică. Altul ca el pe lume nu-i.

Oricum, Republica Moldova intră acum în categoria statelor cu un substanţial sprijin financiar extern. La sacii cu bani care trebuie să vină, din 2011 până în 2013, se adaugă şi o sumedenie de alte granturi sau credite preferenţiale care vor curge de peste ocean sau de pe bătrânul continent. Ele nu promit, bineînţeles, râuri de lapte cu maluri de marmeladă, dar constituie neîndoios, o investiţie generoasă care este în măsură nu numai să menţină Republica Moldova pe linia de plutire, ci şi s-o propulseze pe orbita europeană.

Oricum, un lucru este cert. Sprijinul îl acordă străinătatea, dar să-l valorifice urmează Chişinăul pentru a se lansa astfel efectiv pe traiectoria integrării în UE. Cele 2,6 miliarde de dolari au, implicit, substrat politic şi sunt oferiţi sub rezerva ralierii graduale, dar consecvente a Republicii Moldova la standardele UE, fapt pe care, la Bruxelles, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, i l-a sugerat fără echivoc premierului moldovean Vlad Filat.

În treacăt fie spus, privit din acest unghi, Programul de asistenţă pentru Moldova impune respectarea întocmai a recomandărilor Comisiei de la Veneţia în ceea ce priveşte alegerile anticipate şi reforma constituţională. Chişinăul este suveran, desigur, şi se poate eschiva. Va fi însă penalizat, bineînţeles, necruţător. Altfel nici nu poate fi. UE finanţează europenizarea, constituirea unui stat de drept de tip european, nu o ordinară şi dezordonată fugă sănătoasă de comunism cu pretenţia nespusă că un scop nobil ar scuza orice mijloace, oricât de îndoielnice ar fi acestea.

Mai este de remarcat un amănunt. Se dau bani mulţi în plină criză. Într-un moment în care pe buza prăpastiei financiare au ajuns chiar unele ţări membre ale UE. În aceste împrejurări, gestul generos al partenerilor de dezvoltare are o valoare dublă.

KREMLINUL PLĂTEŞTE RETRAGEREA

Mai întâi, la mijloc e un semn clar că Europa îşi asigură pacea şi liniştea la frontierele sale de la Prut. Indiferent când va fi integrată în UE, Republica Moldova trebuie să devină un stat civilizat şi cu un nivel de viaţă decent care nu va da dureri de cap spaţiului comunitar. Stabilitatea costă scump.

Mai apoi, Programul de asistenţă trebuie privit prin prisma contextului geostrategic. Aşa cum arătam anterior în editorialul „South Stream în schimbul Republicii Moldova”, Chişinăul pare să se fi pomenit acum în epicentrul unor tranzacţii şi combinaţii politice, în care sunt implicate pe de o parte, SUA, UE şi România, pe de o parte, şi Federaţia Rusă, pe de altă. Statele Unite i-au făcut Moscovei o concesie, abandonând, sub aspect militar, Polonia şi Cehia în schimbul României şi Bulgariei. Această cedare de asemenea costă scump. Pentru ambele părţi.

Kremlinul plăteşte acum retragerea scutului antirachetă din centrul în sud-estul Europei prin diverse modalităţi. Inclusiv prin faptul că o lasă mai moale la Chişinău. Iată de ce, apropo, Rusia, în ultimul timp nu are nicio replică mai de Doamne ajută la ofensiva politică şi financiară fără precedent a SUA şi UE în Republica Moldova.

În acelaşi timp, Occidentul, subvenţionând Chişinăul, investeşte indirect nu numai în modernizarea ţării, ci poate înainte de toate în securitatea unei zone geopolitice a cărei semnificaţie politică creşte enorm. Scutul, astfel, e un corn al abundenţei pentru Republica Moldova. Dacă nu era, şi bani erau să fie mai puţini.

URSS se reclădeşte pas cu pas

Politik

Omul forte ale Rusiei Vladimir Putin, actual premier, fost preşedinte al Federaţiei Ruse între 2000 şi 2008, continuă să-şi transpună în practică visul unui imperiu eurasiatic. Putin se gândeşte să revină la Kremlin după alegerile prezidenţiale din 2012, iar, între timp, Uniunea Sovietică se reclădeşte pas cu pas.
Cea mai recentă dovadă a reconstituirii URSS ar fi propunerea prim-vicepremierului rus Igor Şuvalov de a elimina rubla rusească din circulaţie şi a institui o monedă unică pentru Rusia, Kazahstan şi Belarus. Aceste trei ex-republici sovietice au format deja o uniune vamală.
În cazul în care acestei uniuni vamale i se va alătura şi Ucraina, atunci de la graniţele UE până în China se va extinde un spaţiu economic comun, cu 213 milioane de locuitori şi centrul la Moscova. Putin va putea să opună monedei euro şi dolarului o monedă regională, iar fostelor republici din componenţa URSS le va fi extrem de greu să reziste atracţiei monedei unice şi spaţiului economic unic, ca în vremurile de odinioară din URSS.
Cât de curând, Vladimir Putin va avea şansa de a-şi subordona regimurile belarus şi kazah, apreciază The Times, argumentând că anul viitor expiră mandatul prezidenţial al liderului belarus Aleksandr Lukaşenko, iar preşedintele Nursultan Nazarbaev, în vârstă de 69 de ani, nu are un succesor.
S-ar putea ca în schimbul unei independenţe formale ambele ţări să se supună Kremlinului ca membre ale Uniunii eurasiatice şi să-şi pună monedele naţionale sub controlul Moscovei.
De altfel, Federaţia Rusă încearcă în prezent să transforme CSI (Comunitatea Statelor Independente - toate fostele republici sovietice, mai puţin ţările baltice şi Georgia) într-o structură economică alternativă la UE, după cum rezultă din lucrările Consiliului Economic al CSI, ce a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute la Moscova, într-un cadru restrâns.
Lucrările forumului au fost prezidate de prim-vicepremierul rus Igor Şuvalov, coordonatorul din partea Federaţiei Ruse al problemelor economice în cadrul Comunităţii, precum şi de şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov.
Ambii oficiali ruşi au declarat că CSI va intra cât de curând într-o nouă fază, subliniind că etapa în care organizaţiei îi fusese rezervat rolul de asigurare a divorţului civilizat de URSS s-a încheiat.
Experţii anticipează că încă din acest an ţărilor membre ale CSI li se va propune semnarea unor noi acorduri de liber schimb, cu privire la reglementarea migraţiei, în domeniile energetic şi infrastructură.
La sfârşitul lunii martie, prim-vicepremierul rus Igor Şuvalov este aşteptat într-o vizită, la Chişinău, pentru a prezenta autorităţilor moldovene noul concept al CSI.

Ruşii văd România unită cu Republica Moldova?

Ziarul de Gardă » Ruşii văd România unită cu Republica Moldova?

Despărţirea Moldovei de România este tragedia unui popor, România şi R. Moldova se vor uni şi marile puteri nu se vor putea împotrivi. Acestea au fost ideile exprimate de analişti ruşi într-o emisiune difuzată de televiziunea rusă MIR, deţinută în parte de guvernul de la Moscova.

Despărţirea României şi a Republicii Moldova este tragedia unui popor, s-a arătat într-o emisiune difuzată de postul rus de televiziune MIR, informează Unimedia. «Nu încape nici o îndoială că Republica Moldova este o ţară europeană şi nimeni nu poate avea nimic împotriva integrării europene a acestei ţări. Dacă cetăţenii României şi Republicii Moldova vori dori vreodată să se unească, atunci aceste ţări se vor uni şi marile puteri nu se vor putea împotrivi», a declarat în cadrul emisiunii Vladimir Bruter, de la Institutul internaţional pentru cercetări politice şi umanitare, un expert citat de publicaţii precum «The Guardian» în chestiuni ce ţin de evoluţiile politice din sud-estul Europei. «Dacă oamenii vor dori unirea, atunci ţările se vor uni», a declarat şi Zurab Todua de la Institutul de Religie şi Politică din Rusia, un analist originar din Moldova.

Postul de televiziue MIR, care a transmis emisiunea susţinând cauza unirii, este deţinut de o firmă creată în 1989, care acum activează în SUA. O altă parte a acţiunilor sunt deţinute de Compania de Televiziune şi Radio, care este administrată de guvernul de la Moscova.

Istoricii moldoveni intervievaţi au fost mai prudenţi. Anatol Petrencu, vicepreşedinte al Mişcării Acţiunea Europeană, un partid extraparlamentar care însă îşi îngroaşă rândurile în preajma anticipatelor, a spus că «unirea cu România e mai greu să aibă loc, dar poporul trebuie şi poate fi integrat». Istoricul Iurie Colesnic a precizat că Moldova trebuie să adere la UE, unde cele două ţări locuite de români vor fi două state independente, dar fără frontiere.

Aleksandr Ruseţkii, directorul Institutului Securităţii Regionale Caucaziene, a susţinut cauza moldovenilor care îşi doresc cetăţenia română. «E firesc că moldovenii obţin cetăţenia română ca să poată trăi civilizat. Şi ruşii îşi trimit copiii să înveţe la Oxford», a spus Ruseţkii.

Ucraina, Belarusul şi Rusia trebuie să se unifice

Liderul Comisiei pentru politică economică din Duma de Stat a Rusiei a declarat, joi, că fostele republici sovietice Ucraina şi Belarus ar trebui să se unifice cu Rusia, într-un stat cu capitala la Kiev. «Avem consultări cu toate forţele politice din Ucraina, Belarus şi Rusia, pentru a lansa proiectul unui stat unificat», a spus Evgheni Fedorov, membru al partidului Rusia Unită, condus de premierul Putin. Noul stat ar permite «depăşirea nivelului de viaţă din ţările cele mai bogate din Europa», a mai susţinut Fedorov.
dupa cotidianul.ro

Republica Moldova şi Bulgaria au vândut mai multe arme decât România în perioada 2005-2009

Republica Moldova şi Bulgaria au vândut mai multe arme decât România în perioada 2005-2009 - Money.ro

În raportul său anual privind comerţul cu arme în perioada 2005-2009, Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) cu sediul la Stockholm subliniază că, la nivel planetar, vânzările de arme au fost superioare procentului de 22%, înregistrat în 2000-2004.

În perioada 2005-2009, România s-a aflat pe locul 40 în ceea ce priveşte exporturile de armament, fiind devansată de Norvegia (locul 39), Republica Moldova (locul 38) şi Bulgaria (locul 33), şi pe locul 34 în privinţa importurilor de armament, devansând Bulgaria, care se află pe locul 49.

În această perioadă, România a livrat nouă transportoare blindate RN-94 Bangladesh-ului (2005), zece elicoptere SA-330 Puma Emiratelor Arabe Unite (2006-2007), în cadrul unui acord în valoare de 125 de milioane de dolari, care a inclus şi modernizarea a 15 astfel de elicoptere ale EAU, şi zece avioane de antrenament YAK-52 Vietnamului (2009).

În aceeaşi perioadă, România a importat două radare de suprafaţă cu bătaie peste orizont HF SWR-503 fabricate în Canada şi rachete MICA şi VL MICA din Franţa. Contractele au fost încheiat în 2008 şi, respectiv, 2009, şi deocamdată nu au fost livrate.

În 1998, România a semnat un contract cu Germania pentru 36 de rachete cu rază scurtă de acţiune, marca Ghepard, care i-au fost livrate în perioada 2004-2008, iar în 2007 un contract pentru trei tancuri BPZ-2, care i-au fost livrate în 2008.

Din Israel, România a cumpărat 1.000 de rachete antitanc Spike-ER pentru elicopterele SA-330 (IAR-330) modernizate, acestea fiindu-i furnizate în perioada 1999-2005 şi 750 de rachete antitanc Spike-MR/LR pentru varianta modernizată a blindatelor MLI-84 IFV, provenit de la linia germană de fabricaţie, EuroSpike, care i-au fost livrate în perioada 2005-2009.

România aşteaptă livrarea unui număr de şapte avioane de transport aerian de tip C-27J Spartan din partea firmei italiene Alenia, în baza unui contract încheiat în 2007, în valoare de 220 de milioane de euro şi a primit în 2004-2005, în baza unui contract încheiat în 2003 două tunuri super-rapid calibrul 76 mm pentru două fregate.

În 2004, autorităţile române au semnat un contract cu Olanda, pentru livrarea a opt rachete antiaeriene I-HAWK şi 213 rachete sol-aer MIM-23B pentru sistemele HAWK, pe care le-a primit în 2005.

Contractul cu Elveţia privind achiziţionarea blindatelor de tip Piranha-3 C este de asemenea menţionat. Documentul precizează că, potrivit contractului încheiat în 2007, a fost avută în vedere achiziţionarea a 31 de bucăţi, cu livrare în perioada 2007-2009. Raportul menţionează de asemenea că este vorba despre o tranzacţie în valoare de 47 de milioane de euro, iar blindatele astfel achiziţionate urmează să fie utilizate în Irak şi Afganistan.

Din Marea Britanie, România a achiziţionat în 2004-2005 două fregate, modernizate înainte de livrare, şi 18 torpile Sting Ray pentru echiparea celor două fregate, în baza unor contracte semnat în 2003.

Documentul menţionează de asemenea mai multe contracte încheiate cu Statele Unite. Primul, încheiat în 1997 are ca scop achiziţionarea a 180 de motoare diesel de tip C-9. Până în 2009, România primise 138 de astfel de motoare, care urmează să fie utilizate pentru un număr de 180 de blindate de diverse tipuri, printre care MLI-84 IFV şi MLI-84M. România a cumpărat, de asemenea, de la Statele Unite două radare aeriene AN/TPS-79 MMSR în 2005, un avion C-130H Hercules în 2007, 22 de transportoare blindate de tipul HMMWV în 2006-2007 pentru a fi folosite în Irak şi Afganistan, 31 de motoare diesel de tip 6V-53 pentru blindatele Piranha-3, livrate în perioada 2007-2009 şi cinci radare aeriene AN/TPS-79 MMSR, livrate în 2009.

România a semnat, în 2006, cu Statele Unite un contract pentru livrarea a 14 turbopropulsoare de tip AE-2100 pentru avioanele de transport 7 C-27J, care nu i-au fost încă livrate.

Cei cinci mari furnizori de arme pentru perioada 2005–2009 sunt Statele Unite, Rusia, Germania, Franţa şi Marea Britanie, iar cei cinci mari importatori de arme sunt China, India, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite şi Grecia.

Romanii din Ucraina vor Universitate in limba romana la Cernauti

Romanii din Ucraina vor Universitate in limba romana la Cernauti

Recent, la Ministerul Învăţământului şi ştiinţei de la Kiev a avut loc prima şedinţă a unui Consiliu Consultativ format din reprezentanţii asociaţiilor minorităţilor naţionale din Ucraina, care va avea în vizorul său situaţia învăţământului în şcolile cu limba de predare a minorităţilor şi predarea limbilor acestora în şcoli şi în cadrul centrelor culturale şi de studiu ale acestora, transmite corespondentul Romanian Global News din Cernauti.

Din partea Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina" în acest Consiliu va activa secretarul responsabil - dna. Aurica Bojescu, care la această primă şedinţă a fost aleasă prin vot vicepreşedinte pe problematica şcolilor cu limba de predare română, maghiară, polonă ş.a.

Pentru cele cu limba rusă de predare vicepreşedinte va fi Vladimir Corsacov - redactorul revistei „Cuvântul rusesc în şcolile din Ucraina", tatarii din Crimeea au vicepreşedinte pe dna Cojemetova, iar preşedinte al Consiliului a devenit Arcadii Monastârschii - reprezentantul evreilor.

Dna. Bojescu în discursul sau a subliniat că actele normative care au fost adoptate în ultimii 2-3 ani au diminuat volumul de drepturi la învăţământ în limba maternă pentru minorităţile naţionale, prin testarea independentă obligatorie doar în limba ucraineană, învăţământul în limba maternă din şcolile minorităţilor naţionale îşi pierde astfel sensul.Deasemenea şcolile cu limba română de predare nu sunt asigurate cu manuale la toate disciplinele scolare, lipseşte o instituţie de învăţământ superior pentru pregătirea cadrelor didactice - profesorilor pentru principalele obiecte şcolare instruiţi în limba română.

Reprezentanta romanilor a subliniat ca Acordul de parteneriat semnat de Viktor Ianucovici, devenit Preşedinte al Ucrainei, cu reprezentanţii ruşilor, românilor şi maghiarilor cuprinde păstrarea şi dezvoltarea sistemului de învăţământ de toate nivelurile în limba maternă, anularea actelor normative, care au limitat drepturile acestora şi este foarte important în procesul de îmbunătăţire a situaţiei din învăţământul celor mai numeroase minorităţi naţionale din Ucraina, proces la care evident că trebuie să participe însăşi reprezentanţii minorităţilor. Iar activitatea acestui Consiliu Consultativ se spera a fi eficientă şi necesară în direcţia păstrării şcolilor naţionale a tuturor etniilor.

La masa rotundă de la Institutul de etnopolitică din Kiev, care a avut loc a doua zi cu prezenţa reprezentanţilor Ambasadelor Ţărilor istorice pentru minorităţile naţionale din Ucraina, Aurica Bojescu a vorbit despre însemnătatea şcolii în limba maternă de predare la păstrarea identităţii naţionale a oricărei etnii, despre necesitatea studierii limbii materne macar ca obiect de studiu în localităţile, unde locuiesc compact minorităţile naţionale şi nu au şcoală cu limba maternă de predare (numai în regiunea Cernăuţi sunt 21 de localităţi cu populaţie românofonâ şi în şcoală nu se învaţă limba română nici macar facultativ). „Trebuie să realizăm urgent ideea ciclului întreg de studii şi crearea unei instituţii de învâţământ superior, în acest scop încă din 1999 există decizia preşedinţilor a trei ţări: Ucraina, România, Moldova de a crea la Cernăuţi o universitate. Ne bucură faptul că în 2009 ungurii din Ucraina au reuşit să obţină la Universitatea Naţională de la Ujgorod o facultate cu mai multe specializări pentru şcolile maghiare din regiunea Transcarpatia, e rândul nostru, a românilor, să o avem", a declarat Aurica Bojescu.

Romanian Global News

staţionarea în România a unor elemente ale scutului american ar urmări să testeze reacţia Rusiei

Scutul anti-rachetă - un factor destabilizator? - Radio Free Europe/Radio Liberty © 2010

Fostul ministrul al apărării Valeriu Pleşca consideră că staţionarea în România a unor elemente ale scutului american ar urmări să testeze reacţia Rusiei
Valentina URSU: Ce impact, ce efecte pentru Republica Moldova vedeti in urma deciziei statului vecin vestic România de a gazdui elemente ale noului program american de aparare anti-racheta?

Valeriu PLESCA: Pana la urma decizia a fost luata nu din partea NATO, nu din partea SUA, dar initiativa apartine conducerii de la Bucuresti. Pentru Republica Moldova aceasta decizie poate sa aiba un anume impact. Intre Republica Moldova si Romania vs Alianta Nord-Atlantica lipseste un document care ar delimita clar frontiera de stat. Aceeasi intrebare o avem si pentru vecinii din est. Cu asistenta UE se incearca, cei drept nu cu mare succes, delimitarea frontierei de stat cu Ucraina. Si, oare, ce s-ar putea intampla in caz daca unele tari care au interese in aceasta zona geopolitica, cum ar fi Federatia Rusa, sa intreprinda anumite actiuni.

Valentina URSU: Dar sa nu uitam ca Federatia Rusa nici pana azi nu si-a retras armata stationata in zona de est a Moldovei…

Valeriu PLESCA: Tocmai deaceea ca nu am solutionat problema transnisteana , iata “colac peste pupaza” mai apare o alta problema….

Valentina URSU: Asa sau altfel, armata rusa stationeaza pe teritoriul Moldovei si asta ar putea sa deranjeze mai mult decat amplasarea scutului anti-racheta pe teritoriul Romaniei…

Valeriu PLESCA: Armata rusa stationeaza si va dati seama ca la un moment dat decizia Moscovei poate sa fie de a transforma acest contingent intr-o baza militara…

Valentina URSU: Fara a avea permisiunea autoritatilor moldovene?

Valeriu PLESCA: Da, fara permisiunea Chisinaului.

Valentina URSU: Atunci ar fi un amestec brutal in treburile interne ale unui stat suveran si independent…

Valeriu PLESCA: Deja avem o implicare. Or, contingentul de trupe rusesti stationeaza de ani buni in stanga Nistrului. Dar, Rusia conditioneaza o stabilitate in zona, un protocol de negocieri, etc si in cazul de fata noi nu cunoastem ce se va intampla.

Valentina URSU: In acest caz de ce Moscova nu ar discuta cu Bucurestiul, fara a implica Republica Moldova.

Valeriu PLESCA: Exact aceasta au spus si demnitarii de la Moscova. Dar de ce cei de la Bucuresti nu au negociat cu cei de la Moscova atunci cand au luat aceasta decizie? Anumiti oficiali rusi au reactionat promt si categoric. Iar acum revin si mai spun odata ca e posibil sa aiba de patimit Republica Moldova.Tinand cont si de alti factori destabilizatori care sunt pronuntati, frontiera, instabilitate politica, criza economica, criza constitutionala…

Valentina URSU: Domnule Plesca, sa nu uitam ca Romania face parte din NATO, tara decide asa cum crede de cuviinta…

Valeriu PLESCA: Cred ca mai degraba ar putea fi o proba, un test la niste planuri bine chibzuite dar pe care noi la moment nu le intrezarim.

Valentina URSU: Si ce nu ar putea fi de inteles?

Valeriu PLESCA: Reactia Rusiei ar putea fi testata. Pentru ca nu demult a fost verificata reactia Moscovei in cazul Poloniei, Cehiei. Nu au intarziat reactiile de genul instalarii in regiunea Kaliningrad a unor rachete, etc. In cele din urma situatia s-a calmat. Acuma a aparut pe neasteptate aceasta decizie a Romaniei, pentru ca nimeni nu se astepta, si iarasi posibil sa fie un test, unul pentru Moscova. Ar putea fi vorba despre un mecanism de negocieri geostrategic, parte componenta a caruia ar fi si soarta Republicii Moldova.

Valentina URSU: Dar in calitatate de fost ministru al apararii , chiar sa nu gasiti niciun avantaj al planului amplasării elementelor unui scut antirachetă în Romania?

Valeriu PLESCA: Foarte buna intrebare. Una inteligenta. In orice situatie Republica Moldova trebuie sa caute avantaje.

Valentina URSU: Si atunci ce ar avea de castigat Republica Moldova?

Valeriu PLESCA: Instrument de negocieri in cazul aceleeasi Transnistriei. Daca Moscova nu doreste intr-un fel sau altul participarea Republicii Moldova cu NATO intr-un parteneriat, atunci Kremlinul sa ofere solutii mai relevante pentru negocierile in problema transnistreana sau Kievul sa fie mai cooperant atunci cand vine vorba despre patrimoniul Moldovei aflat pe teritoriul Ucrainei. Altfel spus, in orice situatie noi trebuie sa folosim orice posibilitate de a negocia problemele pe care le avem in raport cu alte tari. Pentru ca la hotar noi nu avem riscuri de gen militar, dar avem alte riscuri. Iata de ce trebuie sa negociem.