Dupa cele doua acorduri in domeniul gazului, a fost incheiat si un protocol secret Ribbentrop-Molotov, in care este vorba despre un imprumut de 5 miliarde de dolari din partea Rusiei

hotnews.md » Blog Archive » Un nou pact Ribbentrop-Molotov

Premierul ucrainean Iulia Timosenko a fost acuzata marti de presedintele tarii, Viktor Iuscenko, ca, prin semnarea acordurilor din domeniul gazului din care, potrivit afirmatiilor sale, ar face parte si un credit rus de 5 miliarde de dolari, ar fi incheiat cu Rusia “un pact Ribbentrop-Molotov”, informeaza Agerpres.

“Dupa cele doua acorduri in domeniul gazului, a fost incheiat si un protocol secret Ribbentrop-Molotov, in care este vorba despre un imprumut de 5 miliarde de dolari din partea Rusiei”, a declarat, potrivit “Ukrainskaia Pravda”, presedintele Iuscenko, la o reuniune a Consiliului de securitate si aparare al tarii.
In cadrul negocierilor privind creditul rus, premierul Timosenko ar fi acceptat, potrivit presedintelui, “varianta zero”, privind impartirea proprietatilor fostei URSS, fara sa aiba acordul Sefului statului si al Parlamentului.Premierul ucrainean a respins afirmatiile fostului sau aliat, devenit acum un adversar politic, afirmand ca acestea nu corespund realitatii. Iulia Timosenko a acuzat Consiliul de securitate si aparare al tarii, condus de presedintele Iuscenko, de a fi o umbrela a structurilor corupte din Ucraina.

Kievul este marcat de un nou scandal politic, izbucnit in jurul acestui important imprumut, promis, potrivit guvernului ucrainean, de Rusia si destinat acoperirii deficitului bugetar.
Negocieri asupra acordarii unor imprumuturi sunt in curs cu SUA, UE, China, Japonia si Rusia, aceasta din urma dand deja “un raspuns pozitiv”, afirma luni purtatorul de cuvant al guvernului de la Kiev, Natalia Lisova, potrivit Unian. Ea nu a precizat nici valoarea creditului si nici conditiile acestuia.

Ministerul rus de Finante anuntat insa tot luni ca Ucraina s-a adresat Rusiei pentru acordarea unui imprumut de 5 miliarde de dolari, in cursul unor negocieri avute saptamana trecuta cu reprezentanti ai ministerului omolog de la Kiev. Ministerul rus de Finante a indicat intr-un comunicat, citat de ITAR-TASS, ca asteapta ca partea ucraineana sa-i prezinte informatii despre situatia actuala a economiei Ucrainei. Acelasi minister a precizat ca Rusia nu a primit pana in prezent o cerere oficiala din partea Ucrainei pentru creditul rus.

Presa ucraineana scria ca negocierile cu Rusia pentru un credit de 5 miliarde de dolari sunt in curs si ca Moscova ar pune mai multe conditii politice pentru acordarea imprumutului, intre care abandonarea de catre Ucraina a pretentiilor sale asupra proprietatilor fostei URSS.

Insula Serpilor: Lectiile de la Haga

Insula Serpilor: Lectiile de la Haga

De Dan Dungaciu

„Înţeleptul învaţă din greşelile altora, deşteptul din greşelile lui, iar prostul niciodată” (Proverb românesc)

Hotărârea unanimă a celor 15 judecători ai Curţi de la Haga în privinţa delimitării platoului continental din Marea Neagră este acum cunoscută. Cel mai important punct câştigat de România în acest proces a fost că „Insula Şerpilor” a avut efecte juridice minime, caracteristice (doar) unei formaţiuni stâncoase nelocuibile - aşa cum argumentase Bucureştiul împotriva Ucrainei. Transpus într-un limbaj mai puţin tehnic, României îi revine întreaga zonă în dispută, mai puţin colţul nordic, care reprezintă circa 21% din cei 12.000 de kilometri pătraţi la care aspira. Dincolo de toate aspectele tehnico-diplomatice, există trei lecţii pe care procesul de la Haga le oferă statelor din această regiune.

Lecţia României

Negocierile privind încheierea acordului bilateral pentru delimitarea spaţiilor maritime au debutat în 1967, cu URSS, şi au durat până în 1987 (zece runde de negocieri intense). Fără niciun rezultat. Discuţiile dintre România şi Ucraina au continuat, nu doar în contextul negocierilor Tratatului de bază (1997), dar şi ulterior, între 1998-2004, când s-au derulat 34 de runde. Să mai notăm, aici, că partea ucraineană a propus în timpul negocierilor o metodă de delimitare proprie, iar rezultatul era o pretenţie la o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de două ori mai mare decât cea cerută de fosta URSS!

Decizia de la Haga a pus capăt acestor eforturi tenace, marcând finalul celui mai consecvent proiect de politică externă al României derulat pe direcţia Est. Spunem consecvent, pentru că procesul de la Haga, demarat ca urmare a sesizării României din 2004, a fost pregătit, derulat şi susţinut consecvent de toate guvernările de la Bucureşti, indiferent de culoarea lor politică. Tratatul s-a semnat pe timpul preşedintelui Constantinescu, echipa s-a format pe timpul guvernării Năstase, a continuat nemodificată şi sub guvernările Tăriceanu, ajungând ca decizia să fie luată sub guvernarea Boc.

Care este concluzia? Una simplă: doar un proiect supra-politic, dincolo de culorile unor guvernări conjuncturale, poate avea sorţi de izbândă, mai ales când vine vorba despre spaţiul estic, atât de frământat, inconsecvent şi imprevizibil, şi în legătură cu care toată lumea vrea, parcă, să înceapă totul de la capăt. Şi aici e lecţia principală pe care Bucureştiul trebuie să o reţină, după decizia victorioasă de la Haga. Mai ales - sau înainte de toate - când vine vorba despre R. Moldova.

Lecţia Ucrainei

Lumea funcţionează după reguli - cel puţin, lumea euroatlantică, zisă civilizată, care se străduieşte cel mai mult să facă asta. Şi acest efort i-a asigurat nu doar identitatea unică pe această planetă, dar şi supremaţia, persistenţa şi eficienţa, pe termen mediu şi lung. Ucrainei, favoritul tuturor proiectelor geopolitice regionale - şi pe bună dreptate - i s-a iertat, din anii ’90 încoace, cam totul. „Statutul” strategic al marelui vecin din Est făcea ca necesitatea „normelor” să pălească, nu o dată. De aici comportamentul atipic al tânărului stat, un Sigfried geopolitic, tumultuos, autonom şi imprevizibil. Decizia de la Haga, printre altele, a pus o oglindă dură în faţa elitelor de la Kiev. În primul rând, a fost reiterată ideea că, în faţa unor instanţe internaţionale de asemenea anvergură, regulile chiar funcţionează. De aici încolo, Kievul trebuie să reflecteze, niţel mai bine la faptul că drumul spre UE va fi presărat cu numeroase staţii „Haga”.

În al doilea rând, trebuie reamintit că Bucureştiul nu şi-a schimbat poziţia la proces. A fost aceeaşi pe care a susţinut-o de la începutul negocierilor cu Ucraina, dar pe care Kievul, inclusiv cel „portocaliu”, a respins-o cu obstinaţie. Procesul de la Haga i-a dat dreptate. Astăzi, ambele state, dar mai ales Ucraina, nu pot decât să regrete un timp preţios pierdut în relaţia bilaterală. În al treilea rând, Kievul mai are ceva de regretat. Refuzul propunerilor Bucureştiului şi decizia Curţii Internaţionale de Justiţie lovesc acum, ca un bumerang, mai ales în echipa prezidenţială. Efectul deciziei va fi dur, în special, în perspectiva alegerilor din acest an. Ministerul ucrainean de Externe a şi făcut apel la clasa politică să înceteze declaraţiile cu privire la decizia Curţii, în condiţiile în care însăşi premierul Iulia Timoşenko (care confirmă strategia de a interveni, abil, doar în finalul unui episod tensionat politic) i-a acuzat de eşecul Ucrainei la Haga personal pe preşedintele Iuşcenko şi ministrul de Externe Volodimir Ograzko. Şi să nu uităm că rămân la orizont consultările cu Moscova pe tema delimitării frontierei de stat la Marea Azov, Marea Neagră şi Strâmtoarea Kerci.

Eşecul ucrainean de la Haga este nu doar unul de politică externă; el pare că devine, pe zi ce trece, unul de politică internă.

Lecţia R. Moldova

Nu puţini, la Chişinău, au oftat nostalgic, probabil, atunci când priveau cum o instanţă internaţională de asemenea calibru judeca drept, imparţial şi limpede un caz complex şi cu multiple implicaţii. Ideea dreptului internaţional ca soluţie pentru conflictele interstatale nu se poate să nu fi reapărut întru-un stat ce are încă un conflict deschis şi neostoit cu un alt stat, altminteri „partener strategic”, cu care Chişinăul are semnat un „Tratat de prietenie şi colaborare” (la ce bun?). Rana deschisă se numeşte Transnistria, iar „partenerul strategic” este Rusia.

Argumentul dreptului internaţional ca linie principală de atac diplomatic în problema conflictului transnistrean, inclusiv demararea unor procese internaţionale, a fost cel mai bine exprimată de Raportul Baroului de Avocaţi din New York din 2006 (Thawing a frozen conflict. Legal aspects of the separatist crisis in Moldova), dar şi preluată în analize de alţi experţi. Decizia CEDO din 2004, în care Federaţia Rusă a fost acuzată explicit ca agresoare în conflict, este parte a acestei viziuni. Deşi invocată la Chişinău, această linie de argumentare nu a căpătat niciodată consistenţa unui proiect. În treacăt fie spus, dacă ar fi de identificat reproşul cel mai mare care s-ar putea aduce Chişinăului oficial în ultimii ani în raport cu chestiunea transnistreană, acesta ţine indiscutabil de trecerea pe linie moartă a Raportului avocaţilor americani. Pentru o asemenea ratare cineva ar fi trebuit să plătească, fie că motivele sunt inconştienţa sau lipsă de profesionalism, fie altele, mai grave, dar egale ca efect. Dar astăzi nimeni nu mai vrea să îşi amintească de aceea strategie, mai ales că pivotul principal al nefructificatului Raport era ideea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul R. Moldova - despre care astăzi documentele oficiale tac mâlc. Obişnuinţa, cum s-ar spune, este a doua natură...

Procesul de la Haga a trecut, decizia a fost luată. Iar celor trei vecini nu le (mai) rămâne decât un singur lucru: să se bucure sau să regrete mai competent ceea ce s-a petrecut cu cel de-al 100-lea caz judecat de Curtea Internaţională de Justiţie.

Disputa Rusia - Ucraina a ucis doua camile

hotnews.md » Blog Archive » Disputa Rusia - Ucraina a ucis doua camile

Mai multe camile care trebuie transportate in Bulgaria sunt blocate in frig de peste o saptamana, oficial din motive sanitare, la frontiera dintre Rusia si Ucraina.

Cele 20 de camile sunt retinute la Matveiev Kurgan, iar una dintre ele a murit, probabil din cauza ca a stat prea mult timp inchisa in camionul care le transporta, potrivit presei ruse, citata de AFP.

Conform unui ziar din Ucraina, Kyiv Post, ar fi vorba chiar de doua camile care ar fi murit de frig. Temperaturile in regiune erau, vineri, de minus 10 grade Celsius.

Cumparate din Kalmukia, o regiune rusa situata la nord de Marea Caspica, animalelor le-a fost refuzat accesul pe teritoriul ucrainean la 31 ianuarie, de teama ca sunt infectate cu “pesta porcina africana”, au explicat, la Kiev, serviciile medicale veterinare.

Camilele sunt “potentiali purtatori” ai virusului acestei boli, care face ravagii in prezent in Rusia, a declarat purtatorul de cuvant al serviciilor, Anatoli Osadcii.

Sambata, Kirsan Iliumjinov, liderul republicii Kalmukia, unde majoritatea populatiei este budista, a luat atitudine pentru a rezolva problema. “Camila este un simbol al Kalmukiei, unul dintre cele mai venerate animale ale republicii. Conducerea Kalmukiei deplange moartea uneia dintre ele si este pregatita sa contribuie pentru a rezolva aceasta problema”, a declarat Buiancea Galzanov, un purtator de cuvant a lui Iliumjinov, citat de agentia rusa de presa RIA Novosti.

La randul lor, vamesii rusi au afirmat ca animalele, care ar urma sa fie folosite la circ, au facut obiectul unei inspectii si ca nu reprezinta niciun pericol pentru sanatatea publica. Atfel, ei au lasat camilele sambata sa se plimbe prin zapada in fata camerelor postului de televiziune rus NTV.

Republica Moldova e ca o mireasă care trebuie sa-si dea consimtamantul pentru o casatorie cu România

hotnews.md » Blog Archive » Republica Moldova e ca o mireasă care trebuie sa-si dea consimtamantul pentru o casatorie cu România

Markus Meckel, membru al comisiei pentru politica externa din Bundestag, critica Romania pentru ca nu doreste sa semneze Acordul de frontiera cu R. Moldova, dar amendeaza si atitudinea Chisinaului si arata lipsurile democratice ale tarii, referindu-se si la legea dublei cetatenii.

Markus Meckel, care a fost in 1990 ultimul ministru de Externe al RDG contribuind la tratatul ce a dus la reunificarea Germaniei, a fost saptamana trecuta in Moldova intr-o vizita de lucru pe parcursul careia a vizitat si Tirapolul, scrie NewsIn.

Intr-un interviu acordat unui grup restrans de jurnalisti, deputatul german a vorbit despre nevoia de democratizare, de reforma si de europenizare a Republicii Moldova, inclusiv in perspectiva reglementarii transnistrene.

El a mai vorbit despre nevoia bunelor relatii cu vecinii si nu in ultimul rand despre necesitatea de a nu elimina din viata politica propriii cetateni cu multipla cetatenie si de a nu respinge mana oferita in ajutor de Europa prin Conventia de mic trafic la frontiera cu Romania si Parteneriatul Estic.

Deputatul german a fost intrebat, intre altele, cum se vad tensiunile din relatiile cu Romania din perspectiva integrarii europene a Republicii Moldova.

“Din partea Romaniei, indiscutabil, se aude o voce care nu este foarte prietenoasa fata de Republica Moldova si care vorbeste despre reconstituirea Romaniei Mari”, a raspuns Markus Meckel, citat de NewsIn.

“In acelasi timp, a adaugat el, este foarte clar ca Romania este stat membru al Uniunii Europene si vreau sa va spun ca in interiorul UE nu exista mariajuri fortate.

Mireasa este cea care trebuie sa-si dea consimtamantul pentru o astfel de casatorie si in cazul in care ea spune nu, casatoria nu are loc.

Republica Moldova trebuie sa demonstreze vointa in acest sens si in cazul in care ea spune nu - lucru care se pare ca se intampla - atunci nu este nicio problema - ne vom concentra asupra dezvoltarii unor relatii de buna vecinatate.

In situatia de acum, Republica Moldova este cea care trebuie sa demonstreze mai multa dorinta de conlucrare si cooperare”, a explicat parlamentarul german.

“Romania nu doreste sa semneze Acordul de frontiera cu Republica Moldova. In acelasi timp Republica Moldova conditioneaza semnarea Conventiei de mic trafic la frontiera de incheierea tratatului de frontiera cu tara vecina.

Din punctul meu de vedere, aceasta pozitie a Romaniei nu este judicioasa, dar acest lucru nu este o catastrofa”, a spus Meckel.

“Este absolut clar ca Romania, ca stat membru al UE, nu poate sa-si schimbe frontierele. UE nu-si poate schimba frontierele. Nu pot sa-mi imaginez cum s-ar putea intampla acest lucru”, a adaugat deputatul german.

Pe de alta parte, el a aratat ca nu ar fi bine sa existe probleme la hotarele Uniunii.

“Nu vad de ce nu s-ar incheia Conventia de mic trafic la frontiera, care ar premite implementarea diverselor proiecte, de exemplu de infrastructura si mediu, cu finantare europeana.

Ma intreb de ce Republica Moldova nu face acest lucru si astfel stopeaza in mod intentionat dezvoltarea tarii?”, a declarat Meckel.

“Critic Romania pentru ca nu doreste un acord de frontiera. Pentru ca nu inteleg acest lucru si nu este acceptabil”, a repetat parlamentarul german.

“In acelasi timp ma intreb de ce este nevoie de acest acord?”, a continuat el.

Parlamentarul a sugerat si o solutie de compromis.

“Pentru ca garantiile pe care si le doreste Republica Moldova pot fi obtinute nu neaparat semnand acest tratat, ci facand o trimitere, in Conventia de mic trafic la frontiera, la documentele UE si OSCE si unde sa fie indicat ca frontierele dintre doua state se pot schimba numai cu acordul ambelor parti”.